17 Mar

Dandelion

Mi-a parut ca a durat o vesnicie pana am ajuns acolo, dar am ajuns! Obosita, insetata, flamanda, murdara, prafuita, cu palmile  si  genunchii jurliti, tarandu-ma  uneori in coate cand picioarele nu ma mai duceau, dar am ajuns!

Am fost asa fericita! Am simtit fluturasi ce imi spintecau golul, umplandu-ma de o  bucurie coplesitoare ce se cuibarea in mine. Nu a fost usor, dar in fata paradisului mult visat, simteam cum mi se inchid toate ranile si imi sunt vindecate toate dorurile. M-am ridicat, am scuturat praful, descoperind un zambet apus si am intrat!

Am avut voie sa raman doar cat sa imi trag sufletul, sa gust putin din licoarea dulce la inceput acrisoara dupa un timp,  amara la final! Am fost pusa rapid la zid, impuscata cu sange rece, lasata intr-o balta de sange, intrebari si regrete din care a trebuit sa ma culeg si sa-mi car singura cadavrul, sa…

Vezi articol original 200 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: